Prietenia, un dialog cu subconstientul meu(al nostru)
Nu vreau sa fiu rau, dar mi se pare cam absurd… “cum ar putea sa descopere cineva, ce vrei daca nici tu nu stii exact?” si pe langa asta cred ca a spune exact cea ce cauti e… Cam lasa loc pentru intepretari. Cea ce cautam este un “prieten” in alt sens al cuvantului, precum cred ca toata lumea cautam.
Iar cea ce cautam, e un mister care trebuie deslustit de catre altii. Trebuie sa-l descoperim acel “ce vrei”, tocmai de a ceia se poate lega o conversatie, care poate sa duca la o viitoare prietenie.
Mda, oricum chestia asta cu “ce vrei” e destul de…hai sa-i spunem, relativa. Prioritatile se schimba pe parcurs… Oricum devin din ce in ce mai convins ca “prietenie” aici, nu exista si nici nu o sa existe vre-odata… toti au alte scopuri. Ar fi bine sa ma insel dar sunt destui care mi-au confirmat teoria… deci eu as putea sa spun ca sunt complet dezorientat in ceea ce priveste acel “ce caut” .
Sincer vorbind, ma rezum doar la prietenie si comunicare intre 2 indivizi(pers), ce pot schimba anumite ideei, opini sau unele trairi ale vieti pana in prezent, iar la chestiunea cu lumea ce se afla in jurul nostru e adevarat ca unii sunt de buna credinta si altii nus. Sunt genul de individ care nu se ascunde dupa vorbe sau fraze, sunt direct chiar daca ii irita pe unii in acel moment, anumite acuze pe dret la adresa celuilant pentru ca acesta nui prea ii convine sa te exprimi “verde in fata”.
Ma rog, eu sunt putin mai rezervat in privinta exprimarii foarte directe… imi place totusi sa cred ca sunt putin mai diplomat dar asta nu inseamna ca nu imi spun parerea exact asa cum e. Problema consta in intelegere…eu spun ceea ce cred putin mai… diplomatic iar asta poate fi si o problema. De multe ori nu se inteleg e ce am vrut sa punctez. Din pacate alternative nu prea mai sunt, eventual doar discutiile sunt de putine ori posibile dar nu imposibile… iar in ceea ce priveste “prietenia”… prefer prietenii care mi se par mult mai de incredere. Chiar daca as putea lega o prietenie oricum nu voi fi niciodata 100% convins de ea, la nivel de subconstient intodeauna voi avea acel dubiu care ma face sa ma intreb daca nu cumva “prietenia” are un “substrat”, un alt scop decat cel pe care-l cred eu.:)
-In ziua de astazi ca sa ai un prieten, ar trebui sa treaca peste foarte multe teste pentru a da dovada de o prietenie sincera, corecta si pura. Nici o data, no sa fim 100% convinsi pe adevarul sau sinceritatea celor din jurul nostru indiferent cine ar fi acestia.
de aceia exista acel – sau + . Ma uit ca lumea reala in care convetuim da foarte multe lectii de viata pe care noi oamenii le ignoram cu buna stiinta zicandune “asa a fost sa fie sau ce mie una ori alta” asta legat de la amicitie pana la prietenie.
-Sincer chiar si cel mai bun prieten indiferent care ar fi acela (orientare sexuala ori de credinta) ar putea trada. De aceia nu ma incred in nimeni 100% asta incluzand rudele de grad 1 pana la cel mai indepartate neamuri si de ce nu chiar companionul, partenerul de existenta de la momentul respectiv pe care il avem. O incredere 100% inseamna ignoranta, naivitate sau prostie… deci da,nu poti sa ai incredere maxima in nimeni. Problema e ca “prietenie” e un termen mare si din ce in ce mai putin folosit in zilele noastre, uneori ma intreb daca mai exista… Oricum,ma multumesc si cu simple discutii sau, uneori, chiar amicitii… dar nu cred ca ar putea fi vorba de prietenie…
-Nici cel mai mare filozof nu ar putea sa explice teoria “prieteniei”
E adevarat ca “prieten” e ca o nestemata rara care trebuie sa fie slefuita cu timpul ptr a-si arata cu adevarat stralucirea ei. Suntem “sictiriti” de cea ce se petrece in jurul nostru.
-Da,sunt foarte “sictirit”(n-am gasit nici eu un termen mai potrivit) de cea ce se intampla mai ales ca de curand am avut o “deceptie” de genul asta… Eu pana nu demult eram convins ca exista dragoste pura, prietenii si toate “fictiunile” de genul asta dar pana la urma m-am convins (am fost convins de unele actiuni) ca de fapt traiam eu in lumea mea “utopica” si eram mult prea naiv… Asta e, “ce nu ne doboara ne face mai puternici”. Trecem peste si speram ca, poate mai exista o sansa.
-Sau mai bine zis o “speranta” de aceeia e gresit cand spunem ca “stim ce vrem de la viata” ptr ca e un mare FALS, nimeni nu stie ezact. Nimeni nu e pregatit sa stie ce vrea de la viata, nu e ca un individ ce vine la usa ta si bate “cioc,cioc” iar tu ii deschizi sau nu, ci da navala peste tine indiferent de momentul si timpul in care esti. deceptionat(i)?! voi(m) fi mereu, iar acele decepti o sa apara sub diferite forme sau trairi, sunt ca niste obstacole, ce au la baza pe o placuta inscriptionat o fabula pe care noi, no luam in considerare pentr a fi noua de invatatura.
Dar asta e, o lume in care noi suntem doar o mica stea printre alte stele ce alcatuiesc o constelatie, ce face parte din acest univers infinit.
Oricum fiecare traim intr-o minciuna ptr a ne proteja si a ne ascunde de chiar noi insine. cel putin eu asa consider, de e gresit gandirea mea, sper sa nu fiu judecat iar de e sentinta sa fie mai blanda.
-Dar apropo de judecata… aici tind sa-l citez pe Max Weber care spunea “nu suntem in masura sa facem judecati de valoare… suntem oameni prin simpla noastra rationalitate iar fiecare isi are propria sa rationalitate“… noi ne formam personalitatea,caracterul si rationalitatea dupa trairile noastre personale… de asta si maturizarea intervine diferit la fiecare dintre noi. Nu pot sa judec un mod de gandire fara sa stiu ce baza argumentativa se afla in spatele ei. De asta nu suntem in masura sa facem judecati de valoare. Da,fiecare ne formam un scut protector la un moment dat si preferam sa “ne mintim” in legatura cu unele aspecte care ne deranjeaza… daca nu am avea acel “scut” probabil am devia de pe axa “normalitatii”. Pana la urma cred ca si asta ne diferentiaza intre optimisti si pesimisti… e o chestie de perspectiva. Cum spunea si Dalai Lama “unii aleg sa vada namolul de pe fundul lacului in timp ce altii contempla floarea de lotus de deasupra lui“
-Vorba aia, cam rare sunt acele persoane ce mai pot gandi in adevaratul sens, se ascund dupa vorbe si complimente suave ce iti incanta egoul din fiecare, vorba natiunii “scopul scuza mijloacele”.
Pacat de noi, ca suntem niste fiinte care nu stim sa evoluam cu adevarat si ca ne multumim cu firmiturile. Ne oprim la fiecare obsatacol si ne scobim in nas ptr a face bilute sub pretextul ca meditam ptr a trece hopul de care n-am lovit.
Eu ma retrag incet spre acea lume perfecta…a viselor, nu e fara rost, am inteles perfect si imi dau dreptate, din pacate e valabila pentru majoritatea dintre noi.
Acum sunt si eu obosit si raman si eu incet incet fara baza argumentativa. Ma bucur ca pot avea adevarate conversatii cu subconstientul.
P.S.: Cred, ca bat campii rau de tot.
Omul
Omul sau ce reprezinta in esenta lui?. Omul reprezinta fiinta ce-a fost creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, pentru ca asa se exprima biblia in capitolul geneza,. Dar omul ca individ are o personalitate si existenta diferita cu cea ce a vrut cel de Sus, atunci cand l-a creat pe OM, culmea a creiat doua persoane: una barbatul iar cealanta fiind femeia, problema e ce te faci cand ambele sexe “deraiaza” de la acel algoritm implementat in constiinta noastra de catre Dumnezeu, aici ma exprim la chestiunea ca barbatul e atras de un barbat si femeia atrasa de o alta femeie, de aceia consider ca unii nu mai stim ce reprezentam in esenta si cautam prin diferite moduri sau manifestari sa aflam poate chiar si subconstientul are un rol in toata teavatura asta.
Eu unul inca nu m-am regasit pe acest pamant si chiar nu stiu ezact, ce scop ori rol am. Am vaga impresie ca nici no sa aflu prea repede, cred ca nici nu as vrea momentan sa constientizez, raspunsurile le voi gasi sau poate am sa le aflu la un moment dat, atunci cand voi fi pregatit cu adevarat sa aflu pana atunci voi cauta sa imi vad de viata asa cum este dat. Acum trec printr-o perioada de declin psihic in urma unei despartiri, dar in fine, nu cred ca are legatura cu subiectul de mai sus. Cu toti suntem dezorientati in asta lume si nu cred ca ar fi careva sa nege acest lucru.
Prietenia versus Dragostea
Salutare, cam de mult nu am mai intrat in acest univers al gandurilor exprimate printre randuri.
Ce poate fi mai dureros in asta viata, decat o durere de masea?! Dar mai dureros e sa iubesti pe cineva si sa realizezi acest lucru chiar daca il iubeai si inainte dar nu cu atata intensitate decat in momentul cand zice “gata“ , iti da peste cap toata viata de pana atunci, e ca si cum ai ajuns la capat de drum si nu stii incotro sa o iei sau sa mergi. Fiecare dintre noi am trecut prin diferite experiete sau trairi alaturi de o persoana pe care am iubito. Imi amintesc si acum iubirea ce-mi apasa pieptul, inca simt arsura lacrimilor si deznadejdea ce-mi strangea inima de parca vroia sa-i sufoce pana si speranta. Ce ar fi fost viata daca intr-o anumita zi nu ne-am fi indragostit de acea persoana.
Ceea ce este cu adevarat important si durabil, incepe sub forma prieteniei. Pe parcurs, anumite persoane ne devin apropiate si intime pe temeiul placerii si de ce sa nu recunoastem, al folosului material. Pe cat de dificil si atent ajung sa se creeze o serie de sentimente, pe atat de rapid pot fi ele afectate in moduri de-a dreptul stupide. Iubirea este, de altfel, profund contextuala, la fel de frumoasa in poezie, ca si in realitatea de azi.
Dragostea sau asa zisa marea dragoste e fara indoiala ceva neobisnuit. Cu toti avem relatii mai mult sau mai putin frumoase si intelese cu oamenii din jur, asa cum toti avem mai mult sau mai putin vieti sentimentale. Cei mai multi ignora iubirea, chiar daca isi inchipuiesc ca au parte de ea.
Moment de negasire
Servus, iata ca am mai trecut si ziua de azi si ma intreb ce se intampla cu mine in ultima vreme pentru ca asa cum am mai spus, abia m-am despartit de cineva drag mie si nu inteleg ca de ce nu pot lasa trecutul in urma, chiar nu mai pot merge mai departe, am ajuns sa ma blochez de parca s-a sfarsit totul. Adevarul este ca o buna bucata din mine se ofileste, nu mai vrea sa mai fie asa cum a fost o data plin de viata, de fericire si implinire.
Oare chiar nu pot sa merg mai departe? Chiar am incercat o asa zisa relatie noua dar nu a functionat, ma simt dezamagit de mine insami si chiar tradat de persoana mea de EU ! Chiar nu pot realiza ca orice cuplu din anumite motive se poate desparti instant fara sa fi aratat vreun semn de genul ca gata ?
Sunt foarte tulburat de mine insami si de ce este in jurul meu ma simt ca un copil ce se afla pentru prima data la gradinita fara mama lui si nu intelege ca la un moment dat mama nu o sa-l poata urma oriunde si ca aici e inceputul primilor pasi de socializare cu cei din jurul lui pentru a-si da seama ca mai devreme sau mai tarziu va deveni independent.
Fiecare suferim intr-un anumit mod; unii pentru ca s-au despartit, altii pentru ca nu au gasit cea ce-si doreau, fiecare suntem dezamagiti de ce ceva anume, dar oare e din pricina noastra ca ne provocam anumite chestii ? In fine, incep sa bat campii rau de tot, acum ma simt prea depasit de toate ce se intampla in jurul meu.
Dezamagire
Ce naspa este cand viata ne joaca feste, mai ales cand cineva ne ofera iluzii si noi le luam ca fiind pe bune; tot cea ce ne indruga o anumita persoana (asta in cazul meu) poate chiar si in cazul altora, zicandu-ne ca noi sau eu as fi prima iubire a celei persoane. Dupa 4 ani de relatie, cu o persoana, in care si eu sunt vinovat ca s-a sfarsit pentru ca nu pot sa nu recunosc ca a fost si greseala mea, mi-am propus sa nu mai am nici o relatie de acum incolo si cine va indrazni sa se apropie de mine cu ganduri de viitor cu mine, sa-l determin sa fie sigur de cea ce simte indiferent ca voi pierde fata de acea persoana, dar sa realizeze ca nu e usor sa zici ca-ti doresti pe cineva fara sa sti exact ce vrei de la tine, pentru ca nimeni nu stie exact ce isi doreste de la sine, acum si-a propus ceva iar in urmatoarele clipe renunta si isi alege altceva.
Cum va spuneam e ca mi-am calcat pe suflet si am acceptat sa am o noua relatie asta fiind dupa 2 luni de la ultima, dar binenteles ca imi era gandul inca si acum dupa fosta iubire, iar noului partener i-am specificat sa se gandeasca foarte bine la cea ce are degand sa faca si daca e sigur ca vrea sa mergem impreuna pe acelasi drum al vietii, uite ca m-am certat mai rau cu fostul partener, rau de tot ca acum ma uraste rau de tot, numai pentru ca sa provoc o ruptura in sufletul meu de el pentru a putea accepta noua persoana din viata mea. Mi-a promis ca va avea rabdare cu mine si va face tot posibilul sa uit fosta relatie si ca totul va fi ok intre noi doi, numa ca dupa trei saptamani a rupt-o sub pretextul ca nu mai poate lupta pentru doi si ca renunta. Eu oricum i-am zis, ca ceea ce el numeste relatie eu nu o pot numi inca si nu o voi numi, nu are decat sa aibe el senzatia asta. Apoi cand pornesti la lupta insemna ca esti pregatit pentru tot cea ce va urma, se pare ca a renuntat foarte usor.
Nu va incredeti imediat in iubirea unui strain chiar daca acesta va promite si luna de pe cer spunandu-va: te iubesc, sub pretextul ca e dragoste la prima vedere! Ha ha ha prostii. Mai bine solo decat sa mai fii cu cineva. Am sa imi fac o relatie atunci cand voi fi sigur ca acea persoana merita sa fiu cu ea si ca isi va da silinta sa fie ok intre noi, asta binenteles ca nu voi sta cu mainile in sold ca tzatza in piata mare dupa bureti.
Ganduri si iara ganduri
Oare e greu sa gandim spre perspectiva? Sa gandim acum la ce ar putea urma. Gandurile sunt anapoda, ar trebui sa fie cineva sa ni le puna in ordine ori ar trebui noi singuri?! Dar ma gandesc ,”ma mir ca mai gandesc”, avand in vedere cam ce s-a petrecut cu mine in ultima perioada de timp. Sa va zic de ce, am facut o gafa, nu am gandit ca cea ce voi face imi va dauna mie cat mai ales celor din jurul meu, m-am certat cu cineva drag mie si am facut un gest ce nu este demn de un om sanatos la cap. De aceia gandurile ce ne trec prin “capetele noastre cenusii” sunt fel de fel, bune sau rele dar depinde de starea noastra ca ele sa fie mentinute in forma buna si constructiva care sa dea un rezultat satisfacator si multumitor noua si cat celor din jur fara a-i afecta. Gandurile unui individ din societatea de astazi in care traim sunt cu semnul intrebarii pentru ca toti ne inraim unii fata de altii si de aceia capatam ganduri si iara ganduri , iara aceste ganduri duc la unele intentii si pe urma chiar la unele fapte ce le putem regreta. De aceea e bine sa gandim de doua ori decat de loc, vorba aia din popor “sa stam stramb si sa judecam drept ” sau sa gandim drept.
Ce isi poate dori un om?!
2 decembrie 2008
Înregistrat sub intrebari
Etichete: fericiti, intrebare, sacrificii, viata
Stau si ma intreb, cam ce isi poate dori un om? E o intrebare ce are nenumarate raspunsuri, dar binenteles nu o sa stim exact care e pentru noi. Cam ce isi poate dori de la viata, de la cei din jur, de la sine insasi. Stim doar ca vrem sa fim fericiti, dar pentru a fi fericit trebuie sa faci sacrificii.
